 |
Actualitatea temei cercetate
|
|
|
|
A efectuat: Popov Andrei, anul VI, gr.M1007
Chişinău 2016
Introducere
1. Actualitatea temei cercetate…………………………………………………..3
2. Scopul și obiectivele lucrării…………………………………………………..6
3. Noutatea științifică…………………………………………….….…………6
4. Valoarea aplicativă a lucrării………………………………………….………6
Capitolul I Reviul literaturii
1.1 Schizofrenia – aspecte clinice generale…………………………..………….7
1.2 Etiolopatogenia înschizofreniei….……………………………………….11
1.3Tabloul clinic,formele de debut și clasificarea în schizofreniei……………15
1.4Diagnosticul……………………………………………………………….21
Capitolul II Principiile de tratament în schizofrenie
2.1Caracteristică generală și clasificarea preparatelor utilizate înschizofrenie…23
2.2 Antipsihoticele, caracteristică generală……………………………………29
2.3 Efecte farmacodinamice și terapeutice ale antipsihoticelor………………..31
2.4 Efectele adverse ale antipsihoticelor……………………………………….. 38
Capitolul III Studiul clinic
3.1 Metoda de formare a lotului de studiu și colectarea datelor ……………….46
3.2 Metodele de prelucrare statistică…………………………………….………47
REZULTATE PROPRII ŞI DISCUŢII…………………………………………49
CONCLUZII……………………………………………………………………56
Anexe……………………………………………………………………………57
Bibliografie………………………………………………………………………66
INTRODUCERE
Actualitatea temei cercetate
La fel că în toată lumea, și în Republică Moldova schizofrenia prezintă o problemă de sănătate publică ce afectează modul în care o persoană simte, gândeşte, și acţionează, provoacând tulburări de somn, de apetit, comportament neobişnuit, preocupare cu idei neobişnuite, sentimente persistente de irealitate.
Deși termenul de “schizofrenie” nu a fost folosit decît de la începutul secolului XX, afecțiunea există de foarte mulți ani și putea fi regasită în toate tipurile de societate.
În vest, “nebunia” nu a fost privită că o problema medicala decît de la inceputul secolului XIX. La acel moment a existat o mișcare a dreptului la tratament a persoanelor cu boli mintale. Aceștia nu au mai fost închisi, au fost eliberați din închisori și le-a fost acordată mai multă îngrijire medicală corespunzatoare.Astfel au fost identificate mai multe categorii de boli mintale.[2]
|
|
|
Pînă la începutul secolului XX, schizofrenia a fost delimitată de tulburarea maniaco-depresiva și au fost stabilite subcategorii ale schizofreniei. În 1911, Dr. Eugen Bleuler, psihiatru elvetian, a folosit pentru prima data termenul “grupul schizofreniilor”.
Potrivit datelor statistice în Republică Moldova incidența acestei maladii constituie 7 cazuri la 100.000 populaţie. [26]
Se estimează că schizofrenia afectează în jur de 26 de milioane de oameni. În pofida faptului că este tratabilă, mai mult de 50% din bolnavii cu schizofrenie nu au acces la tratament adecvat, 90% fiind în ţările în curs de dezvoltare.
La nivel mondial, cu schizofrenie este afectată 0,7% – 1,0% din populaţie, iar persoanele cu schizofrenie mor cu 15 – 20 de ani mai devreme decât populaţia generală. [1]
Pe sexe, distribuția schizofreniei este cvasiegală.
Date epidemiologice recente corelate cu studii de neuropsihologie evidențiază faptul că tulburările cognitive și unele disabilități și simptome negative preced cu mult timp debutul clinic, primul episod evidențiindu-se mai ales prin simptomatologia pozitivă. Debutul se situează în majoritatea cazurilor înaintea vârstei de 30 de ani.
Schizofrenia este una dintre principalele cauze de invaliditate la nivel mondial, 25% din persoanele cu schizofrenie nu se vindecă complet, 25 – 35% pot trăi relativ o viaţă independentă, 20% au nevoie de suport extins, iar 10 – 15% rămân în spital. [2]
Studii recente remarcă o creştere semnificativă a frecvenţei comportamentului suicidar, de la 7 % în 1986 (Johnston) la 13 % în 1990 (Caldwell) și 18 % în 2001 (King) [3]
Schizofrenia, fiind o boală cronică, necesită tratament de-a lungul vieţii, chiar dacă pacientul se simte mai bine, iar simptomele nu sunt evidente.
Medicamentele și terapia psihosocială ajută pacientul să-şi menţină boala sub control și să devină un participant activ și informat despre propria îngrijire.
Nu exista o cale sigură de prevenire a schizofreniei. Însă un tratament cât mai devreme poate contribui la controlarea simptomelor înaintea apariţiei complicaţiilor severe, îmbunătăţind pronosticul pe termen lung. [17]
Preţul plătit însă de pacienți pentru ameliorarea simptomatologiei pozitive și prevenirea recăderilor este uneori prea mare: efecte adverse extrapiramidale (distonie acută, tremor parkinsonian, diskinezie tardivă) și sistemice (hiperprolactinemie, reducerea pragului convulsiv, hipotensiune ortostatică, manifestări anticolinergice) inacceptabile (Taylor, 2003), lipsa de eficienţă asupra simptomatologiei negative şi, poate cel mai important, deteriorare cognitivă cu substrat lezional (Kahn, 2002).[ 15]
|
|
|
Problema rezistenţei la tratament în schizofrenie are o importanţă particulară deoarece 10- 30% dintre pacienți prezintă răspuns slab, iar cca. 30 % prezintă răspuns parţial la tratamentul cu antipsihotice. În pofida descoperirilor recente și a lărgirii paletei de opţiuni terapeutice, mulţi pacienți cu schizofrenie rămân simptomatici chiar sub tratament.[1]
O altă problemă destul de gravă este și multitudinea de reacții adverse ale terapiei, care determină o serie de pacienți să abandoneze tratamentul.
În ultimii ani au fost elaborate o serie de ghiduri pentru tratamentul schizofreniei și au fost propuşi algoritmi terapeutici.
Scopurile principale ale unui ghid terapeutic sunt de a evalua rolul specific al fiecarui agent farmacologic în tratamentul și managementul schizofreniei, integrarea datelor din literatura de specialitate avand la bază în special rezultatele din studiile clinice randomizate, date farmaco-economice, evaluari tip cost-eficiența pe termen mediu și lung.
Medicamentele clasice joacă încă un rol important în tratamentul schizofreniei şi oferă o alternativă viabilă în cazurile rare cu toleranţă redusă la preparatelele atipice, care sunt mai noi și au o mai puține efecte adverse (Taylor, 2003).
De asemenea trebuie de luat în vedere riscurile majore la administrarea pe termen lung, în special diskinezia tardivă și hiperprolactinemia, ce afectează serios funcţionarea hipotalamusului şi determină deteriorarea cognitivă ireversibilă, inclusiv prin reducerea masei cerebrale (Kahn, 2002).
Nu există un antipsihotic ideal, cu eficacitate în toate cazurile şi fără efecte adverse.
Totuşi, comparând în bloc antipsihoticele din noua cu cele clasice, atât în termeni de eficienţă pe simptomele negative şi cogniţie, cât şi în ceea ce priveşte tolerabilitatea și siguranța în administrare pe termen lung, nu putem să nu recomandăm că primă opţiune antipsihoticele de a doua. [5]
O nouă de medicamente și cele mai recente descoperiri privind neuropatologia și implicațiile genetice au condus la o nouă percepție asupra schizofreniei, însă cu toate acestea schizofrenia rămâne o boală enigmatică, cu un mare impact asupra pacienților, familiilor acestora și asupra societății. Antipsihoticele de secundă sunt terapii medicamentoase care oferă beneficii importante pacienților suferind de tulburări psihotice cum ar fi schizofrenia şi bolile înrudite, cu o reducere considerabilă a efectelor de tip extrapiramidal comparativ cu antipsihoticele convenţionale, de mai veche. Faptul că unele medicamente din această categorie de avangardă produc creşteri semnificative în greutate, risc pentru stări dislipidemice şi diabet zaharat de tip 2, ne determină săaprofundăm mecanismele de producere ale acestor efecte adverse şi să studiem măsurile de contracarare a acestor efecte.
Scopul lucrării:
Cercetarea și descrierea metodelor de tratament a pacienților cu schizofrenie și scoaterea în evidență a efectelor adverseale antipsihoticelor.
În vederea obținerii scopului propus au fost trasate următoarele obiective:
Obiectivele lucrării:
1) Conştientizarea importanţei problemelor existente în tratamentul schizofreniei;
2) Studiul literaturii de specialitatea în domeniul preparatelor antipsihotice utilizate în schizofrenie;
|
|
|
3) Identificarea şi descrierea celor mai exprimate efecte adverse extrapiramidale ale medicamentelor antipsihotice în rîndul pacienților cu schizofrenie;
4) Evaluarea incidenţei şi repartizarea efectelor adverseîn funcție de vârsta și sexul pacienților schizofrenici;
Noutatea ştiinţifică a prezentei lucrări constă în analiza amplă a efectelor adverse ale preparatelor antipsihotice utilizate în terapia antischizofrenică.
Noutatea lucrării rezidă și în faptul că aspectele abordate în prezența lucrare practic nu sunt elucidate în context integrat pe deplin în literatura de specialitate naţională, ceea ce oferă prezentei lucrări un caracter inovator.
Valoarea aplicativă a lucrării
Valoarea aplicativă a lucrării, la rândul său, rezidă în posibilitatea aplicării și utilizării rezultatelor cercetării din prezenta lucrare, la implementarea măsurilor de prevenire ale apariției efectelor adverse ale antipsihoticilor prin corectarea dozelor și utilizarea preparatelor noi, care și-au dovedit eficiența clinică pe plan internațional.
CAPITOLUL I
REVIUL LITERATURII
|
|
|
